25.04.2024

Dreptul civil in Germania

Încetarea plăţilor sau insolvenţa comercială este starea patrimoniului unui comerciant,ce se manifestă în exterior prin faptul că se găseşte în neputinţă de a plăti pe creditori. Insolvenţa comercială nu se confundă cu insolvabilitatea unui debitor, deoarece, pe când insolvabilitatea însemnează o stare deficitară a patrimoniului (pasivul întrece activul), dimpotrivă la insolvenţa comercială este indiferent dacă activul întrece sau nu pasivul; ceea ce interesează este neputinţa manifestată de a plăti datoriile.
Contract, ca natură juridică, are caracteristicile unui contract de comision, reprezentând, de fapt, o fracţiune din contractul de expediţie. Aşa contractul de comision este un contract prin care o persoană, numită comisionar, se obligă în baza împuternicirii date de o altă persoană, numită comitent, să încheie acte de comerţ în nume propriu, dar pe seama comitentului în schimbul unei remuneraţii, denumită comision. Este considerat a fi un mandat comercial fără reprezentare, contractul de mandat şi cel de comision prezentând interferenţe şi delimitări numeroase.
Astfel, din categoria asemănărilor, menţionăm că cele două contracte au ca obiect tratarea de afaceri comerciale şi în privinţa încheierii actelor de către mandatar sau comisionar cu terţii, în ambele contracte, acestea se încheie pe seama persoanei care a dat împuternicirea. Totodată, cele două contracte se deosebesc prin faptul că, în contractul de mandat, mandatarul are un drept de reprezentare şi încheie actele în numele şi pe seama mandantului, iar în contractul de comision, comisionarul nu are drept de reprezentare, el încheind acte în nume propriu, dar pe seama comitentului.

Contracte

Contractul de comision are următoarele caractere juridice: este un contract bilateral (sinalagmatic), este un contract cu titlu oneros şi este un contract consensual. În concluzie, natura juridică a contractului de prestaţii terminale poate fi explicată şi prin intermediul analizei efectuate contractului de comision, pentru că acest tip de contract are caracteristici similare cu cele ale unui contract de comision.
Un debitor poate să aibă mai mult activ decât pasiv şi totuşi, din cauza imobilizării activului, să nu aibă ichiditatea cerută spre a face faţă plăţilor. Un asemenea debitor este solvabil; patrimoniul său este suficient pentru a acoperi pe creditori, dar este în insolvenţa comercială şi, în interesul creditului, se impune o procedură concursuală pentru lichidarea tuturor datoriilor.
Deosebirea dintre insolvabilitatea civilă şi insolvenţa comercială stă în faptul că, în comerţ, elementele obiective (bunurile de tot felul) ale patrimoniului sunt completate de forţa elementului credit. Atâta vreme cât un comerciant se bucură de credit şi, prin conduita sa, nu tulbură pe creditori, solvabilitatea sau insolvabilitatea, adică supraîncărcarea de pasiv, nu interesează din punct de vedere legal.